luni, 14 martie 2011

În Personal se poartă „întîrziere în picioare”

• Miros de chipsuri, salam şi bere amestecate cu transpiraţie, ţipete, vorbe „de duh” şi de năduf • o mare de oameni agitată ca o sticlă de Pepsi • geamuri şi uşi mîzgîlite cu talent.



Îţi tragi cu grijă geamantanul de lînga tipa nervoasă şi primeşti cîteva ghionturi de la bătrînul din spate. Te învîrţi ca un titirez pentru o gură de aer dar nu se deschide nici geamul şi nici uşa. Stai tête- à- tête cu nişte oameni pe care nu i-ai mai văzut şi parcă nici nu ţi- ai dori să-i revezi prea curînd. Te- ai aventurat şi aştepţi măcar un semn că vechitura va porni.

În aer se simte o căldură moleşitoare. Vagonul s-a încins ca o plită. Te uiţi în stînga, te uiţi în dreapta şi vezi doar chipuri iritate. Te izbeşte un miros de chipsuri, salam şi bere amestecate cu transpiraţie. Ţipete, vorbe „de duh” şi de năduf. Genţile stau cocoţate una peste alta, gata să cadă.
Uşile şi geamurile sunt mîzgîlite cu talent. Un scris negru, apăsat, ne urează „drum bun şi cale bătută”. O femeie a fost prinsă la înghesuială şi i- a venit rău. Au trecut deja 15 minute de cînd trebuia să pornim dar locomotiva nu dă nici un semn. Pe peron a rămas o mare de oameni agitată ca o sticlă de Pepsi.

Fiecare cu ce-l doare
Bătrîna din dreapta răscoleşte în geantă cu viteză. Îşi pune ochelarii pe nas. Cu multă băgare de seamă citeşte sfaturi practice în bucătărie.
Bărbatul înalt din faţa s- a prins la vorbă cu băieţandru de lîngă el. Îi povesteşte că merge la prima lui dragoste, care a rămas pentru a treia oară vădană. A plecat de la patru de acasă că nu mai avea somn. Nevasta nu ştie. Oricum nu e nimic rău. Şi nici nu e geloasă. Chiar au ţinut o femeie în gazdă pe timpul „răposatului”.

O doamnă plinuţă zîmbeşte în colţul gurii. E mulţumită că a reuşit să mergă şi anul acesta la fată, la Braşov. „ Măcar o dată pe an să o văd. Că are de muncă, programul e greu, nu poate să vie.”
Se găseşte o soluţie salvatoare pentru cei rămaşi „ pe dinafară”. Al treilea vagon. Care mai de care, împovărat de greutate, aleargă să prindă loc. Se aude un fluierat prelung.
Un puşti îmbrăcat sărăcăcios cere puţină îndurare. „Cred într-unul Dumnezeu…şi-ntr-unul Domn Iisus Hristos. Amin. Daţi-mi şi mie un bănuţ! ”
„Trenul personal 5602 staţionat pe linia 3 pleacă la ora 14.20 de minute! Atenţie la linia 3 vă rog…”