Naratorul- personaj din Născut în URSS îşi reaminteşte şi retrăieşte o serie de episoade din copilărie şi adolescenţă, din perioada comunismului sovietic. Băutura, mâncarea, locuinţele, îmbrăcămintea, modul de petrecere al timpului liber, dansul, sexualitatea, programul şcolar, emisiunile tv, filmele, eroii din cărţi, episoadele importante din acea perioadă şi personalităţile marcante ale regimului, toate se regăsesc în acest roman memorialistic.
Primul contact cu regimul este trecerea „în rîndurile oktombreilor (pionierilor)“ şi primirea unei insigne „steluţa roşie cu chipul cîrlionţat, blond şi angelic al copilului Valodia Ulianov“. Acesta a fost primul pas care i-a creat tânărului sentimentul de mândrie şi demnitate, care l-a făcut să se simtă responsabil.
Cartea Născut în URSS se citeste cu uşurinţă şi contribuie la îmbogăţirea culturii generale. Cu ajutorul bancurilor, al exemplelor concrete, fiecare etapă a vieţii în URSS este prezentată relaxat şi sincer de autor: „Care-i diferenţa dintre mat (înjurãturã) şi diamat (forma scurtă a obiectului de studiu universitar materialism dialectic) ? Răspuns : Toţi ştiu mat-ul, dar se fac cã nu-l ştiu, pe cînd nimeni nu ştie diamat-ul, dar toţi se fac că-l ştiu“.
În spatele acestora se află probleme profunde, precum cenzura, educaţia la care avea acces copilul în universul sovietic, mentalitatea sau toleranţa.
Limbajul simplu, ludic şi prietenos al autorului instigă la lectură şi la transmiterea rapidă a mesajului.
Scriitura este bună, conţine elemente originale, uneori intraductibile în limba română, ce conferă autenticitate („ puci“, „poldnik“, „komunalka“, „kuhne“, „pionervojatei“, „maiovka“, „ubotnik“ etc).
Autorul debutant are o memorie remarcabilă şi utilizează detalii pertinente: replici din filme, ani, jurământul, imnul, programul din tabără, dialoguri din poveşti şi din viaţa reală.
Naratorul- personaj face cunoscute cititorului trăirile sale, stările de bucurie, de mândrie, de nelinişte, de împlinire, ce sunt determinate de situaţii concrete: participarea la ceremonii, primirea primei perechi de blugi, participarea la jocurile militar- sportive, viaţa la comun.
Obsedat de nişte întrebări („ce aş fi fost, cum m-aş fi comportat eu, cum m-aş fi
transformat dacă sistemul politic comunist ar mai fi continuat?“ ), Vasile Ernu scrie un roman cu ajutorul căruia să îşi explice şi să le explice şi celorlalţi ce au însemnat 20 de ani în Uniunea Sovietică, „proiectul utopic al modernităţii“. El propune acceptarea şi recunoaşterea trecutului, fără a fi adeptul unui sistem politic- comunist sau capitalist.
