Căminul, cimitir al tinereţii tale?

Pentru cei mai pretenţioşi studenţi căminul poate fi mai greu de “digerat”.

Mirosul de mâncare intră nestingherit pe sub uşă. Colegele de deasupra dau petrecere exact când vrei să te odihneşti, pentru că mâine ai parţial. În sala de lectură locurile sunt rezervate, mai ceva ca la restaurant. Coada de la duş îţi asigură o sedinţă completă de saună. Te împiedici de iubiţii colegelor de palier atunci când ieşi adormită din cameră. Cobori două etaje dacă toaletele sunt ocupate sau eşti mai sensibil din fire. Şi totuşi cele mai multe amintiri ale studenţiei le capeţi în cămin... Acolo se leagă cele mai strânse prietenii. O farfurie cu mâncare ajunge la cel puţin cinci persoane. Cursurile se distribuie şi se completează mai uşor. Ai parte de cele mai bune petreceri, deoarece acordurile de chitară răsună cel mai bine. Când prinzi loc în sala de lectură orele zboară , doar telefonul primit de la mama te mai scoate din universul “Tehnicilor mediatice”. Afli tot ce se poate despre cursuri, facultate, universitate.
Mă întreb...când au trecut cei trei ani?

Unde’s artiştii de altă dată?

Acum 10-20 de ani nici nu visam că ridurile şi cearcănele se pot scoate în Photoshop, că poţi ajunge în Paris într-o călătorie 3D sau că poţi realiza tablouri pe calculator. Azi fiecare puşti pasionat de calculatoare poate deveni artist.
Ceea ce a întrecut orice măsura este că „slova de foc şi slova făurită” împerecheate, NU se mai mărită în carte, aşa cum spunea Arghezi, ci… pe calculator. Asta datorită lui Andrei Gheorghe, un student de 22 de ani din Bucureşti care a folosit API-ul (Aplication Programming Interface – n.r.) Twitter pentru a realiza cea mai lungǎ poezie din lume. Versurile realizate de program sunt extrase dintr-o listǎ cu ultimele tweetere, apoi sunt grupate în aşa fel încât sǎ rimeze dupǎ regulile limbii engleze. Rezultatul? Nişte versuri banale, ce oglindesc genul de lucruri spuse de oameni pe Twitter. Cu toate acestea, mulţi bloggeri numesc aceastǎ „realizare”artǎ colectivǎ.
De la lansarea proiectului, în 2009, şi pânǎ în prezent poemul a adunat 1.353.298 de versuri . Pentru a scrie toate cele 1.353.298 versuri un poet ar fi avut nevoie de 48.354 coli de hârtie A4 ţinând cont cǎ pe o coalǎ încap 28 de versuri...

Cu “Gândul” pe net

M-am trezit cu greu, m-am îmbrăcat cu ce am găsit la îndemână şi am plecat la magazin să iau ultima editie în print a “Gândului”. Cu mic, cu mare, oamenii aşteptau maşina cu ziare. M-am aşezat liniştită în rând.

“Don’şoară da ziaru’ asta de ce nu mai apare?”, mă întreabă plin de interes un cetăţean din spate, când a auzit ce i-am cerut vânzătoarei. Am dat din cap în semn de nemulţumire şi am ridicat din umeri. “De ce va fi numai pe computăr?”, insistă domnul. Am preferat să par o necunoscătoare şi să-i răspund sec: “Nu ştiu dom’le, cine s-ar fi gândit că azi îi vom cânta prohodul?”.